Echitatie

Fiind descendenta din caii spanioli adusi în America de conchistadori, populatia de cai Mustang este acum mult mai redusa, dar unii înca supravietuiesc în refugii sal­b­atice din statele ves­tice. La începutul sec. XX, nu­marul estimativ de cai salbatici exis­tenti era de un mi­lion. Totusi, uci­derile organizate pentru a suplimenta hra­na animalelor de com­panie si carnea pentru consumul uman dusesera la o scadere atat de drastica în anii ’70, ca Mustangul a devenit protejat de lege, ca specie pe cale de disparitie.

Cunoasterea semnelor de boala face parte din managementul bunei utilizari a calului la munca sau sport.

Un „om de cal“ – experimentat calaret, ingrijitor, proprietar – recunoaste imediat daca e ceva in neregula cu animalul sau si va putea lua masurile necesare; invatand sa recunoastem semnele de boala avem un diagnostic precoce si mai usor de pus si in final ... tratament de succes.

Imaginati-va o lume in care toti caii ar sta cuminti la potcovar sau la veterinar, ar astepta politicos sa li se aduca furajul si grauntele, ar lasa capul si ar deschide gura pentru a li se pune zabala, ar urca si ar cobori cu calm din furgon, ar reactiona cu blandete si din proprie vointa calariti sau la mana… Un soi de lume perfecta, nu-i asa?

Gindirea

Shagya Araba este rasa formata la Hergheliile Babolna si Radauti si crescuta in rasa pura prin cartile de origine a tarilor care cresc acest cal. Cu toate ca are procent inalt de sange arab, rasa trebuie sa se deosebeasca de Pur Sange Arab In primul rand prin tip, prin talie, osatura, si conformatie. In actul de origine al calului Shagya Arab la a patra generatie dintr-un total 16 ascendenti nu pot fi mai mult de 9 Pur Sange Arabi.

Calul Hutul, mentionat pe meleagurile noastre, de Dohorstajski, în lucrarea “Hippika”, înca din anul 1603, este singura rasa autohtona care a supravietuit vremurilor, în timp ce calul românesc de munte, calul secuiesc, calul vrâncean, buiestrasul de Bisoca, calul dobrogean si chiar vestitul cal moldovenesc au intrat în istorie.

Acest incantator calut poarta numele unui arhipelag cu acelasi nume. Insulele Shetland – in numar de 117 – cu o su­pra­fata totala de aproape 1500 km2 se ga­sesc la marginile Oceanului Atlantic si a Marii Nordului, intre paralela 60 si 61, la o distanta de 200 km spre nord de Sco­tia, la 800 km sud de Islanda si la 300 km vest de Norvegia. Clima acolo este deo­sebit de aspra iar relieful mun­tos.

Rasa anglo-araba este rezultatul încrucisarii celor doua rase superioare de cai: rasa Thoroughbred, cel mai bun cal de curse la ni­vel mondial si stramosul acestuia, Calul arab. Ea a aparut în Marea Britanie, unde rasa Thoroughbred a luat nastere între seco­lele XVIII si XIX. Astazi, desigur, este obtinuta în multe alte tari, mai ales în Fran­ta, care s-a specializat de mai bine de 150 de ani în cresterea de cai anglo-arabi robusti, adaptabili.

Calul arab este considerat stramosul, întemeietorul tuturor raselor cabaline din lume.. Puritatea sa genetica si caracterul puternic îl recomanda si-i justifica influenta.

Arabul
Calul arab avut un rol foarte important în aproape toate evolutiile raselor cabaline cunoscute, importanta majora fiind la obtinerea calului pursange.
Mai mare si mai puternic decat Arabul, pursangele nu-l poate totusi egala pe acesta în ceea ce priveste vigoarea, linistea, inteligenta si frumusetea.

Caspicul este probabil cea mai fascinanta rasa dintre rasele antice de cai. Reprezinta o legatura importanta intre formele originare ale lui Equus si caii din care au evoluat caii moderni. Aproape in toate detaliile reprezinta incarnarea Calului de Tip 4, postulat de Ebhardt, Speed si Skorkowski si d’Andrade, ca fiind una din subspeciile predomestice ale calului.

Documentele spun ca stramosul direct al lipitanului de astazi provine din Cartagina si a fost format prin incrucisari cu soiuri arabe si berbere. Adus prin porturile maritime spaniole, la Lipica, in Slovenia, acest cal a ajuns sa fie ceea ce reprezinta astazi.